Mai întâi, de ceva vreme, s-a trezit Kievul...şi s-a deşteptat bine!
Apoi, la noi în munţi s-a prăbuşit un avion...iar la oamenii aia s-a ajuns după o jumătate de zi din motive hilare.
Acum, deşi se tot anunţă ninsori de câteva zile, suntem aproape sinistraţi în propriile localităţi. De bine, de rău, majoritatea stăm în oraşe, care sunt aprovizionate temeinic, dar ce fac cei din sate?
Hai să începem cu începutul.
Kiev...'89, pardon 2014!
Dacă te uiţi pe Youtube po'i să spui că-i război civil pe de-a dreptul. Protestatari înarmaţi arătaţi de presa cu adevărat importantă, incendii, dezordine, miliţie depăşită total de situaţie: forţe de ordine bătute, incendiate, etc.
Aşa se schimbă, totuşi un regim. Să ne gândim puţin ce a fost şi pe la noi acum vreo două decenii şi jumătate.
Cu toate astea mie mi se pare că undeva se rupe legătura. Se vede de la o poştă că situaţia este critică, că Ucraina este în pragul unui război civil. Întrebarea firească apare: de ce nu se declară starea de urgenţă?! Până la urma urmei statul este singurul care poate folosi violenţa domestică pentru restabilirea ordinii, nu?! Asta ar însemna că protestele vor mai ţine maxim o săptămână... nu de alta, dar un cocktail Molotov în faţa unor blindate are efectul unei pocnitori într-un foc de artificii. E adevărat, vom avea multe pagube: umane, materiale, etc...Până la urma urmei asta presupune restabilirea domniei legii.
De cealaltă parte a baricadei oamenii ăia au ajuns la capătul răbdărilor. E clar că interesul statului nu e acelaşi cu interesul maselor. E frustrant să trăieşti cu 20 de ani în urma vecinilor tăi. Foamea şi neputinţa te apasă, oriunde te afli. Până la urmă democraţia emană de la popor! Dar e oare Ucraina o democraţie?
În mod normal cam astea ar fi taberele...în mod normal.
Hai să privim puţin mai atent. Avem cam 3 entităţi importante în opoziţie. Unul dintre aceste mari partide poartă discuţiile politice, cu alte cuvinte aştia se târguiesc cu puterea, adică...cam ei sunt cel mai aproape de ciolan. Un alt partid, de sorginte naţionalistă (prefer sa fiu blând în termeni) se ocupă de ocupat şi apărat clădiri, că pentru asta şi-au antrenat oamenii în munţi.
Cum mă, într-un stat democratic îi este permis unui partid legitim să antreneze divizii paramilitare în munţi?
Pe de altă parte şi mult mai aproape de inima celor din stradă stau veteranii confruntărilor din Afganistan. E normal, orice ţară cu putină minte are grijă de eroii militari, de cei care au luptat pentru ţara lor, indiferent dacă scopul a fost drept sau nu. Bineînţeles că noi nu ne încadrăm nici "acili'şa". Nu ar fi nimic rău în asta, până la urmă veteranii chiar sunt legitimaţi în faţa oamenilor cu ceva între urechi...problema este că aceşti veterani sunt organizaţi într-un partid. Partea cea mai bună este că partidul foştilor combatanţi ţine balanţa în acest conflict, reuşeşte să mobilizeze şi să conducă mulţimea, insă...tot partid rămâne. Chiar mai mult, aceştia au afirmat că sunt gata să organizeze o lovitură de stat dacă lucrurile nu vor merge pe calea considerată corectă.
Aşadar, nedumerirea persistă: mai este vorba oare de un conflict popular acolo, având în vedere instrumentalizarea politică? De ce oare decidenţii ucraineni se precipită în a declara starea de urgenţă, când e clar că se află în pragul unui război civil?
Până la urmă ce este de demonstrat? Uniune Europeeană, uite, noi lăsăm oamenii să protesteze, chiar dacă acest lucru afectează grav statul de drept. Rusie, nu vrei tu să revii cu invitaţiile făcute şi prin '89 în alte ţări şi care spuneau: "Dacă nu vă descurcaţi, vă trimitem noi nişte băieţi care să vă ajute să restabiliţi ordinea!"
Poate că sunt eu Toma Necredinciosul, dar cred că...ceva e putred la Kiev!
Sursa foto: http://www.huffingtonpost.co.uk/2014/01/22/pictures-central-kiev-protests_n_4645476.html
