Mă gândeam că nu va fi rău să mai revenim puţin şi la îndeletnicirile uitate. Brusc mi-am dat seama de ce sunt uitate şi de ce ne merge prost.
Păi cum să nu ne meargă!?
Nu cred că meşterii croitori au un program atât de încărcat încât o cusătura de 5 minute le va complica viaţa definitiv. Azi nu mai stai la coadă ca să-ţi faci un sacou...te duci şi-l cumperi!
Şi totuşi...după ce am tot căutat...Am ajuns la cam toate croitoriile care mi-au ieşit în cale. De ce nu m-am oprit la prima, aş întreba eu?!
Pentru că niciun meşter nu le poate face pe loc. Mai toţi călcau un pantalon, alţii nu făceau aşa ceva, alţii nu erau la treabă deşi uşa le era deschisă.
Şi atunci mă întreb: Băi nene, e clar că nu-ti trece nimeni pragul cu zilele, dar atunci când cineva vrea să-ţi dea de lucru, refuzi? Să fim serioşi, erau nişte bani băgaţi în buzunar. Erau poate banii pe ciorba din ziua aia...dar NU.
Să nu amintim şi de preţuri. Căci pentru o cusătură poţi plăti cât ai plătit pentru tot tricoul, vesta, sau mai ştiu eu ce...
Nu se poate şi gata. Din multe motive, unele chiar banale, mai banale ca întâmplările din blogul ăsta.
Şi atunci ne întrebăm de ce nu ne merge?
E simplu!
Nu ne merge pentru că suntem o naţie de hapsâni, de hrăpăreţi. Dacă nu ai vânzare...nu creşte pretul! Dacă nu-ţi calcă nimeni pragul, fii amabil atunci când cineva o face!
Totuşi, ne merge prost pentru că suntem puturoşi, pentru că vrem "să ne ajungem". Pentru că ne uităm mai repede în curtea vecinului decât la noi în bătătură.
Ne merge prost pentru că fiecare trebuie să fie şef...şi mai cu moţ decât celălalt.
Ne merge prost pentru că, în mintea noastră, cine are o afacere şi în 3 luni nu îşi ia un X5, e fraier.
Ne merge prost pentru că...suntem proşti!
