Mai rar. Că tot ce-i rar e bun!
The White Buffalo - Love Song (Dakota Sessions)
Azi, joi, cald, soare...clar! Primăvară!
Tocmai ce terminasem un curs la facultate şi urma o pauză de vreo juma' de oră în care ne-am fi bătut de muscă. Am hotărât să râncezim la soare, că doar d-aia e primăvară şi cald, şi frumos, şi soare, şi flori, şi porumbei, bine...ăştia erau şi iarna, mă rog... Am decis să sprijinim cu stoicism o bancă "la fântână" (locu' unde se umflă din când în când tărâţa în români şi mai ies ba să protesteze, ba că a câştigat Steaua, ba că le-a fătat scroafa...evenimente majore ale mentalului colectiv). Am ajuns, am zărit bancuţa. Ne-am aşezat.
Hăhăială, glume, râsete, poze...studenţeală! De noi se apropie o tanti-măturătoare...Hai că eşti ipocrit! Păi rău că nu se face curat, rău că se face! Tipa (îmi pare rău, dar nu pot ridica pe toată lumea la statutul de doamnă) avea căşti în urechi, uniformă şi dădea cu tot nesaţul din mătura ecologică de serviciu.
Ajunge lângă noi...
Dă din mătură.
Ajunge în faţa noastră...
Dă din mătură.
Se întoarce spre noi: "Bă, ia ridicaţi şi voi picioarele să dau sub bancă!"
Acum ce să mai faci? Hopa sus picioarele!
Şi tot stau să mă gândesc....Noi aşa, ca naţie, mereu când vine vreun minoritar tupeist şi ne-o cere, ne ducem genunchii la gură?
