Ciudat lucru: suntem din ce în ce mai absenţi din realitatea imediată! Atât de cufundate sunt nasurile noastre în smartphone-uri sau tablete, că pierdem secvenţe întregi din ceea ce se întâmplă lângă noi. Ratăm figuri, gesturi, expresii faciale şi... crime!
Et voila: subiect pentru un studiu antropologic – omul secolului al XXI-lea „trăieşte” în spaţiul virtual! E clar: nu sunt de vină obiectele! Nu ele ne îndepărtează unii de alţii, noi o facem! Sentimentul nu e nou, ideea umanităţii atinse de alienare i-a inspirat din plin pe existenţialişti încă din secolul trecut!
Smartphone-ul a devenit o excrescenţă anatomică şi psihică sinistru de acaparatoare. Îmi şi imaginez: spaţii publice pline de capete plecate către micile aparate! Oamenii ar rata, într-un astfel de scenariu, partea consistentă a unei conversaţii. Numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbală, în timp ce 38% este transmis pe cale vocală şi 55% prin limbajul corpului. (Albert Mehrabian, 1967).
Noua realitate vine însă cu nişte surplusuri tentante! Varianta asta de viaţă-surogat face singuratatea mai uşor de suportat: întotdeauna, în on-line, vei găsi pe cineva dispus să „socializeze”! Divertismentul via internet umple şi el, cu generozitate, nişte goluri existenţiale. Să alegem preaplinul sufocant al internetului în detrimentul sunetului, culorii, formelor! Vai de noi! Să devenim incapabili să receptam un zâmbet real pentru că ale nostre cortexuri nu vor putea actualiza decât posturile false, dar familiare din mediul online! Oribil exerciţiu de imaginaţie!
Fenomenul a fost sesizat la nivel academic. I s-a găsit o denumire: phubbing, adică acţiunea de a-i ignora pe cei din preajma ta în favoarea unui telefon deştept. Iată cum s-a ajuns la acest termen:
phubbing-nasterea-unui-cuvant http://www.youtube.com/watch?v=zsofuuycv_0
Crima din San Francisco s-a comis sub nasul oamenilor,
neglijenţa lor a creat un teren propice. Să fie vorba despre aceeaşi lipsă de atenţie şi în cazul jurnalistei violate în urmă cu câteva săptămîni în zona Perla, din Capitală? Un individ a
forţat-o sa îl urmeze până în parcul Floreasca. Nu a observat nimeni, laşitatea de a nu interveni a fost pervertită în prudenţă sau nimanui nu i-a păsat suficient încât să reacţioneze. Un gest simplu, cum ar un telefon dat la poliţie, ar fi ajutat, poate!
Un articol de Iulia Bumbac
sursa foto:http://www.hindustantimes.com/photos-news/Photos-Technology/Smartphones/Article4-1035520.aspx
