La un moment dat, săptămână trecută, s-a făcut foarte mare vâlvă: ministrul culturii şi-a spălat păcatele într-o baie de mulţime.
Domnul Barbu a participat la un eveniment cultural într-un club bucureştean...până aici nimic ieşit din comun, doar e un intelectual, nu? Evenimentul cu pricina a fost boicotat de protestatarii roşii şi uniţi. Ei bine, dacă mă întrebi pe mine, era de aşteptat ca lumea să fie acolo. Adică ne arde buza, ieşim de două luni în stradă şi urlăm că se distrug nişte galerii vechi de când lumea şi tu vii să ne spui despre cum ţi-ai mai pus un doctorat la CV?! Păi nu prea merge!
Blogul ăsta nefiind unul de politică, nu o sa intru în detaliile picante, ci o să-mi dau doar cu părerea. Faptul că s-a boicotat evenimentul era predictibil. Să fim serioşi, dintre cei care ies la proteste, mulţi îşi beau cafeaua în clubul cu pricina. Însă ceea ce s-a întâmplat apoi a fost ciudat.
În momentul în care domnul cu ochelari groşi a fost pus în funcţie, chiar am crezut că va fi ok: este un intelectual, omul ăsta sigur înţelege. Nici pe departe! Momentul în care ministrul s-a lovit de oamenii simpli a fost cel în care, pentru mine, a făcut dovada faptului că nu este mai mult decât un simplu şoarece de bibliotecă. Foştii tăi studenţi, votanţii tăi, oamenii care şi-au pus încrederea în tine vin să-ţi vorbească, iar tu stai picior peste picior în faţa lor, cu curul comod înfipt în scaun şi tragi cu nesaţ sau nesimţire din ţigară? Faza asta mi-a amintit puţin de reclamele vechi, tipic americane de la Malboro...
Lipsa totală de spontaneitate e ieşit ca păduchele în frunte, făcând diferenţa dintre un politician şi un teoretician al politicii...faptul că avem hard disk'ul plin de cărţi nu ne prea ajută să reacţionăm corect, nu?
Episodul ultim a făcut deliciul. Domnul stimat a stat să se porcăie cu masa de oameni...păi unde mai este elitismul? Chiar dacă, din câte am văzut, i s-a vorbit frumos, din nou atitudinea a lăsat de aşteptat. Băi nene, nu stai să arăţi că eşti mai deştept decât toată piaţa, mai ales cand vii cu lecţiile nefacute, ci te urci în maşina ta cea scumpă şi pleci!
La final am păstrat cireaşa de pe tort. Geamul! S-o fi spart, nu s-o fi spart...eu când am auzit de geamul ăla spart, singurul gând care mi-a venit în minte a fost: Hopa, ăsta-i pretextul, stai să vezi că începe jandarmeria omorul...Nu a fost aşa. Cu toate astea, dacă vreunul dintre protestatari l-a spart, să fie sancţionat. Dacă geamul ăla a fost o înscenare, înseamnă că zilele paşnice se apropie de final...grijă mare!
Până una-alta, exerciţiu democratic continuă, indiferent de purtarea celor sus-puşi şi a total iritaţilor din forţele de menţinere a ordinii.
O părere de Ştefan Leonte
Sursa foto: http://voxpublica.realitatea.net/wp-content/uploads/2013/10/barbu-la-club-a.jpg
